CONCURSUL DE MATEMATICA FLORICA T. CAMPAN CLASELE V - VIII - EDITIA A XX-A (TAIDA)

Captare de bunăvoinţă

Prieteni şi colegi de muncă m-au rugat să scriu câteva rânduri la un început de carte. Câteodată
rugăminţile sunt imperative absolute; cu deosebire acum când văd rostul şi folosul acestei cărţi.
Aşezat în faţa foii goale am tot înţeles şi reînţeles că titlurile uzuale prefaţă, prezentare, cuvânt de
... nu sunt potrivite aici. Tot cercetând am dat prioritate unui latinesc captatio benevolentiae ce sper să
sune bine şi în tălmăcire românească.
Ca profesionist în ale matematicii îmi recunosc predispoziţia spre precizie; uneori calitate, pentru
această misiune – defect. Căci am citit rândurile de prezentare ale Floricăi: admirabile, precise, riguroase,
fără omisiuni dar reci, impersonale, nesugestive. Am înţeles atunci că rostul acestor pagini este să aducă o
pată de culoare.
O cunoscusem pe Florica T. Câmpan ca elev: în unele duminici venea ea într-un II.4 plin de elevi
simpatizanţi ai matematicii să suplimenteze atrageri spre regina ştiinţelor. Poate pe atunci (dar mai sigur
când mă calificasem student) am avut privilegiul de a fi invitat şi acasă. Îl cunoscusem şi pe soţul ei, om
de mari calităţi sufleteşti dar extrem de nonconformist. Mă cam simţeam stingher într-o casă înconjurată
de rafturi gemând sub greutatea cărţilor, găsind greu itinerarii printre stive de cărţi în atenţie şi neştiind
dacă se cuvine să dau curs invitaţiei de a fuma. Cred că ceva uşurare a survenit când am observat că soţul,
Teodor, fumează acelaşi soi de ţigări „populare“: Mărăşeşti.
Florica vorbea des, cu un entuziasm rareori întâlnit de istoria matematicii. Cel puţin pe atunci nu
eram un admirator al acestor preocupări dar era greu să nu te laşi prins de bucuria ei de a înţelege
devenirile de gânduri matematice. Cu încetul m-a lămurit că trebuie să ştie viaţa, anturajul, dominantele
matematicienilor. Frazele inventate în articolele precise căpătau vibraţie şi înţeles când erau referite la
persoane.
Îmi amintesc de o conferinţă a ei într-un I.1 plin de studenţi matematicieni asupra disputei dintre
Newton şi Leibniz. Era profesor consultant, parcă se mai gârbovise, a ajuns la catedră cam încet şi
neîndemânatec. Dar foarte repede a prins tot amfiteatrul. Ea era când Newton, când Leibniz, când vreun
distribuitor de paie pentru foc, când profesoara care sărea la tablă să ne lămurească ce înţeles dădea

fiecare noţiunilor în jurul cărora s-a coagulat în vreme calculul diferenţial şi integral. Simpatiza pe unul
dintre combatanţi dar, obiectivă, nu lăsa sentimentele să-i aburească judecata. Acum după vreo 40 de ani
păstrez secretul simpatiei ei.
Mai vreau să zic că profunda ei înţelegere a gândurilor lui Emanoil Bacaloglu a impus atenţiei
mondiale forţa construcţiei sale matematice, fiind astfel de folos prestigiului matematicii româneşti.
Nu au avut copii. Vremuri grele, neajunsuri şi nesănătăţi îi împiedicaseră. Îi iubeau însă pe toţi
ceilalţi. Florica a dăruit la o sumedenie de copii (şi unor adulţi nesclerozaţi) ceea ce nu a prea dat nimeni:
cărţi atractive şi lămuritoare.
După o vreme mi-a impus să o vizitez cu cele trei fete ale mele, pe atunci eleve tot la Oltea
Doamna (chiar dacă denumirea oficială se schimbase), unde fusese elevă şi Florica. După mai multe
tergiversări, am ajuns odată inopinat la ea acasă. Deşi neimpresionate de matematică, fetele au îndrăgit-o
de la început şi am tot repetat vizite. Parcă într-o astfel de vizită a explicat fetelor (şi mie) că în primele
scrieri matematice româneşti unghiurile obtuze erau numite proaste. Cam acesta era consensul în lumea
largă. Franţujii, englejii şi alţii dau acelaşi sens cuvântului obtuz când se referă la oameni. Probabil că
lipsa de simpatie faţă de aceste unghiuri exprimată în denumirile multor popoare este consonantă cu
dificultatea de a le vedea funcţiile trigonometrice.
Cartea de faţă pune mărturie unei satisfacţii ce i-o aduce posteritatea: concursul pentru elevi Florica
T Câmpan. Strădaniile unor „ioni pozitivi”, înţelegerea a mulţi, mulţi profesori ieşeni, setea şi simpatia
elevilor au transformat un vis într-o realitate.
Florica spunea că istorie nu înseamnă a privi în trecut ci a te da un pas înapoi spre a vedea cum se
aliniază viitorul. Să zicem că aceasta este şi menirea concursului Florica T. Câmpan.

Elev, student, coleg, colaborator şi admirator al Floricăi T. Câmpan,
Dan Brânzei